SUFERINŢA RODITOARE-Vasilica Grigoraș

faţa mi-e rubicondă
vorbele-mi gălgăie în gât
şi-n ochii umbriţi
cuvintele nerostite
par umbre fără viaţă

în zgomotul valurilor
care plescăie cicălitor
ţărmul neclintit al nopţii
simt cum în vene-mi curge
un dulce murmur
îngemănat cu suspinul amar
al pădurii însingurate
unde brazii argintii
înmuguresc scântei divine
şi îmbobocesc broboane
din apa ploii matinale
dezvăluind lumii că
suferinţa este roditoare

cu un aer vag de boem
uit că nu am aripi
îmbrac penajul
păsării de speranţă
şi străbătat oceanul
timpului învolburat