Lacrimi-Cristina Ghindar Greuruș

Plâng norii, plânge cerul, plânge marea,
Și soarele cu raze plânge uneori.
E totul trist, natura, zarea...
Tristețe ce ne dă la toți fiori.

Și lacrimi curg din fiecare floare;
Polenul picură în boabe argintii.
O lacrimă e roua ce în zori apare
Și se așterne în bobițe străvezii.

Cu lacrimi plâng pădurile ce mor,
Iar foșnetul le piere împrăștiind durere.
Se sting fără speranță sub lame de topor,
Lăsând în urmă dorul de-o blândă adiere.

Și munții plâng cu lacrimi de izvoare,
Sunt plini de bogății, dar... nu ne aparțin...
Stau copleșiți de veșnicie și de soare,
Drept mărturie celor care vin.

Cu lacrimi plâng izvoarele secate,
De-atâta nepăsare natura-ntreagă plânge.
Terenuri în pârloagă ce n-au mai fost lucrate...
Pământul se scufundă în lacrimi și se stinge.