Începe-Savu Popa

Ca o vibraţie 
Uşoară,
Creşte în intensitate,
Până când totul
Devine ceaţă,
Una lichidă,
Cu mişcări de insectă
Simţind pericolul.
Liniştea ta, şifonată
Precum un preş scuturat
La patru mâini,
Mintea, un nod gordian,
Privești
Cum răsăritul
înmoaie ceaţa
Şi regăseşti în jur
Contururile speriate,
Printre care
Al tău,
Un abțibild
Plin de scamele stărilor,
Dezlipit cu forţa
De pe suprafaţa
Realităţii.